Părinţi contra copii (III)

Motto: „Nu este destul să cunoşti şi să înţelegi reacţiile copiilor; mai trebuie să cunoaştem şi să pricepem propriile noastre reacţii de părinţi, ca şi reacţiile copiilor noştri la respectivele reacţii.” (Andre Berge)

Continuăm articolele în care vă vom prezenta cele 7 moduri prin care unii părinţi sunt contra copiilor, deşi ei nu au această intenţie. Astăzi, cel de-al treilea mod:

Hiperprotecţionismul

Pentru copilul hiperprotejat, lumea înconjurătoare este plină de ameninţări. Un creion sau un băţ ar putea deveni o armă cu care să-şi scoată ochii. Părinţii hiperprotecţionişti ar dori să-şi pună copilul într-o vitrină ferit de pericolele zilnice, fiind astfel contra copiilor lor. Acest sentiment izvorăşte din teamă şi dintr-un excesiv simţ de proprietate.

Copilul crescut în acest mediu nu va dobândi prea multă încredere în viaţă; va fi mereu timid, sfios, fricos. Va fi sortit unei existenţe şterse, a unui sentiment de inferioritate.

O mamă nu poate pretinde, în mod rezonabil, să respire şi să mănânce pentru copilul ei, când acesta a devenit apt să respire şi să mănânce prin propriile sale mijloace. Hiperprotecţionismul condamnă la asfixiere pe cel care este obiectul lui, părinţii cu un astfel de comportament fiind până la urmă contra copiilor.

Hiperprotecţionistul vrea să-i aibă mereu pe copii în raza lui vizuală, să-i aibă la îndemână. Astfel, întâlnim părinţi care dorm în aceeaşi încăpere cu copiii, fără ca limitarea spaţiului să existe efectiv. Ei dau vina pe alte aspecte (încălzirea, comoditatea) fără a recunoaşte că nu pot să se „rupă” de copii, să-i crească independenţi. Aceştia sunt părinţi contra copii.

Ar trebui să fim mereu sinceri cu noi şi să răspundem la întrebarea „pe cine dorim să ferim de loviturile din afară: pe noi înşine sau pe copil?” sau „vrem cu adevărat să compensăm slăbiciunea copilului sau vrem să-i dovedim cât de neajutorat şi slab este, că fără noi nu ar putea face nimic?”.

Încercând să-l fereşti pe copil de necazuri, vei face lecţiile în locul lui, vei sta de vorbă cu copiii certăreţi luându-i apărarea, vei ascunde anumite lucruri nepotrivite pe care le-a făcut copilul tău. Vociferările, indignările la adresa celor răi care au vrut să-i facă rău copilului lor, îl transformă pe acesta într-un mic martir inocent. Şi astfel, copilul chiar devine tentat să se expună unor situaţii în care părinţii îi iau apărarea! Cu cât mai mult se amestecă părinţii, cu atât se înmulţesc incidentele. Astfel, părinţii hiperprotecţionişti sunt contra copiilor, oferindu-le de fapt, o protecţie iluzorie.

În articolul următor vom vorbi despre al patrulea mod al părinţilor de a fi contra copiilor: perfecţionismul.

Anunțuri

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: