La furie…

Oricine poate fi furios la un moment dat. A fi furios nu rezolvă prea multe – dar  este important ce fac oamenii la furie. Ţelul ar fi să te auto calmezi şi să încerci să rezolvi problema care te necăjeşte. Aceasta este dificil pentru unii copii (şi pentru adulţi, de asemenea). În loc să se calmeze, unii copii ţin supărarea şi se indispun mult mai mult, până când explodează ca un vulcan!

Unii copii devin furioşi mai des sau mult mai uşor decât alţii. Furia lor ar putea fi atât de puternică încât sentimentul scapă de sub control şi îi determină pe aceştia să reacţioneze în moduri care sunt inacceptabile şi vătămătoare.

Oamenii ar putea spune că aceşti copii au temperament. Când oamenii spun că cineva are probleme în a-şi  controla temperamentul, ei de obicei înţeleg că un copil se comportă urât la furie.

Unii copii pot fi atât de furioşi încât ţipă la părinţi, lovesc peretele cu pumnul, trântesc uşa, sparg ceva sau – mai rău, uneori – îşi lovesc fratele sau sora. Copiilor le este permis să îşi manifeste sentimentele, chiar şi cel de furie, dar nu este în regulă pentru un copil să facă nici unul dintre lucrurile menţionate mai devreme.

Copiii nu vor sau nu intenţionează să reacţioneze în acest mod – dar uneori sentimentele de furie pot fi greu de stăpânit. 

Părinţi,  ce puteţi face dacă  aveţi un copil vulcanic?

Încercaţi această metodă!

Vestea bună este că un copil nu trebuie să facă aceeaşi greşeală mereu şi mereu. Îi puteţi antrena temperamentul. Nu doriţi ca el să aibă necazuri  datorate modului în care acţionează la furie;  probabil că uneori nu se simte prea confortabil după ce a rănit sentimentele cuiva sau a stricat o jucărie care îi plăcea.

Iată câţiva paşi de acţiune:

  • Încurajaţi-l să desfăşoare cât mai multă activitate fizică. Să se joace afară, să facă sporturile care îi plac. Karate sau wrestling pot fi bune pentru copiii care încearcă să îşi controleze temperamentul. Dar orice activitate fizică poate fi bună deoarece este un mod de a consuma energia şi a îndepărta stresul. Se vor simţi foarte bine să şuteze acea minge de fotbal sau să lovească mingea de tenis.  

 

  • Discuţiile. Încurajaţi-l să vorbiţi împreună despre temperamentul său şi despre cum ar putea să încerce singur să se autocontroleze. 

 

  • Vorbiţi calm. Cel mai uşor de spus, dar mai greu de făcut. Atunci când copilul este furios şi se manifestă în consecinţă, experţii insistă pe această păstrare a calmului pentru a nu intra într-o competiţie gen „care pe care” şi pentru a nu escalada conflictul. Pentru copii în astfel de momente important este doar să primească atenţie (pentru ei nu va conta ce fel de feedback primesc – că e negativ sau pozitiv – important e ca atenţia să fie 100% îndreptată către ei.) Dacă îi veţi vorbi calm, îi veţi arăta că nu vă afectează comportamentul lui şi va fi mai uşor să îl potoliţi şi pe el. Dacă vă va simţi nervos, mai nervos va fi şi el (practic vă va imita comportamentul).

 

  • Încurajaţi-l să îşi exprime sentimentele prin cuvinte. Obişnuiţi-l să spună ceea ce simte şi de ce anume simte aşa (de exemplu: „Sunt furios când îmi spui să mă opresc din joacă şi să duc gunoiul. Nu îmi place să duc gunoiul.” Părintele va trebui să răspundă în modul cel mai calm şi cald posibil. O replică posibilă ar putea fi: „Ştiu, nimănui nu îi place să facă aceasta. Dar oricum trebuie făcută şi acum este rândul tău – sau responsabilitatea ta”, depinde ce regulă există în casă).

 

Anunțuri

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: