Cum spunem „Te iubesc” (III)

Cum îi spunem copilului că-l iubim?

 „Îi cumpăr câte jucării vrea!”

 „Stau cu el tot timpul, mi-am lăsat serviciul.”

 „Îi spun.”  sau   „Îl susţin şi-l încurajez, îl laud când are câte o realizare, fie ea cât de mică.”

  „Îl mângâi, îl strâng în braţe.”

Sigur că da, toate acestea ar trebui să-i spună copilului cât de mult îl iubiţi. Dar oamenii şi în special copiii, înţeleg iubirea în mod diferit.

Cuvintele adresate sunt foarte valoroase. Simplul „Te iubesc” adresat în momente de tandreţe cu copilul vor accentua sentimentul de iubire. Desigur, americanii sunt primii în afirmarea acestor cuvinte, dar şi multe practici pozitive de creştere şi educaţie a copiilor vin de la ei.

Cuvintele de încurajare, de laudă, de apreciere atunci când face un progres îi vor întări copilului stima de sine şi îl vor asigura de dragostea noastră, a părinţilor.

Pentru a nu deveni desuete, cuvintele ar fi bine să-i fie adresate privind copilul în ochi şi scoţând în evidenţă una sau mai multe caracteristici ale lucrului bine făcut. De exemplu: „Ţi-a reuşit desenul acesta, uite ce contur ai realizat! Bravo!” Cu cât mai multe detalii îi vom oferi copilului, cu atât mai atent va fi data viitoare în realizarea, repetarea acelor detalii pozitive pe care le-am remarcat anterior.

Studiile arată că vorbim (ne exprimăm prin cuvinte) în medie, 10 minute pe zi! Vă daţi seama cât de puţin înseamnă acest lucru? Ce facem în restul orelor când nu dormim? Citim, scriem, ascultăm, privim, gândim… Copiii ne copiază, astfel încât ajungând adolescenţi, îi vedem retraşi, necomunicativi… De aceea, acum este momentul să vorbim cât mai mult cu copiii noştri, să încercăm să le oferim, zilnic, măcar jumătate din cele 10 minute.

Anunțuri

Etichete: , , ,

2 răspunsuri to “Cum spunem „Te iubesc” (III)”

  1. Claudia Says:

    Am observat ca uneori, copilul meu nu ma priveste in ochi cand imi spune ceva. Ce sa insemne acest lucru? Ca ma minte?

    • scoalacopiilor Says:

      Poate că nu are încrederea în sine destul de puternică şi în felul acesta el evită să-ţi spună direct ceva. Sau poate că pentru el eşti mult prea „sus” şi deşi cu vorba îndrăzneşte să ţi se adreseze, cu privirea te ocoleşte. Poate că l-ai dezaprobat de prea multe ori şi atunci îi este teamă să înfrunte o nouă dezaprobare… Sau poate că nici tu nu te uiţi mereu în ochii lui şi atunci copilul te imită. După ce ai epuizat aceste alternative gândeşte-te de ce ar simţi nevoia să te mintă…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: