Cum spunem „Te iubesc” (II)

Cum îi spunem copilului că-l iubim?

 „Îi cumpăr câte jucării vrea!”

 „Stau cu el tot timpul, mi-am lăsat serviciul.”

 „Îi spun.”  sau   „Îl susţin şi-l încurajez, îl laud când are câte o realizare, fie ea cât de mică.”

  „Îl mângâi, îl strâng în braţe.”

Sigur că da, toate acestea ar trebui să-i spună copilului cât de mult îl iubiţi. Dar oamenii şi în special copiii, înţeleg iubirea în mod diferit.

Timpul acordat: este foarte valoros atât pentru copii, cât şi pentru părinţi. Important este ce facem cu copiii şi nu cât timp stăm cu ei. A abandona serviciul pentru a fi mai mult timp alături de copii, ar putea fi o opţiune. Însă, ca să fim cinstiţi, ar fi bine să răspundem la întrebarea: Ce facem împreună cu copiii în acest timp? Vom vedea că doar o mică parte din timpul unei zile îl petrecem alături de copii, restul îl folosim pentru alte treburi ale casei (necesare creşterii copiilor), pe care cei mici nu le percep astfel.

De aceea, fie că avem sau nu serviciu, a petrece 10 minute zilnic cu fiecare dintre copii ar fi mult mai valoros pentru ei, decât să stăm toată ziua acasă făcând diferite treburi gospodăreşti. Cele 10 minute am putea să le acordăm în totalitate copilului jucându-ne ceva împreună, citind sau răsfoind reviste, confecţionând ceva corespunzător vârstei (pictură, modelaj, colaje, decupaje). 

În acest timp suntem doar alături de copil, gata să dăm drumul minutelor pentru a „sădi” ceva important în inima lui (asemeni păpădiei care aparent îşi risipeşte în vânt sămânţa, dar care de fapt, realizează un lucru minunat… sădirea viitoarei „generaţii”). Veţi fi surprinşi cât de mult va valora acest lucru în ochii copiilor voştri.

Desigur că şi serviciile pe care le facem pentru copii: pregătirea mesei, a hainelor constituie tot dovezi de iubire, care pentru a fi percepute ca atare de către copii ar fi bine să se rezume la acele lucruri pe care copilul încă nu le poate face (sau nu are voie să le facă), cum ar fi de exemplu să-ţi duci fata de 16 ani până la o petrecere cu maşina.

Atenţie însă la serviciile pe care le facem, să nu devină de-servicii. Acestea apar atunci când copilul ar putea să facă singur un anume lucru (ar fi la vârsta potrivită pentru a face acel lucru, de exemplu la 10 ani să-şi taie singur cu cuţitul mâncarea din farfurie), dar părintele continuă să-i facă el acel „serviciu”. Mesajul pe care îl transmitem fără să vrem este: eşti încă mic, nu poţi face acest lucru fără ajutorul meu. Astfel îl determinăm pe copil să se comporte imatur pentru vârsta lui, făcându-i deci un de-serviciu.

Anunțuri

Etichete: , , , , , , ,

2 răspunsuri to “Cum spunem „Te iubesc” (II)”

  1. Andreea Says:

    Cunosc o prietena care si-a lasat serviciul sa stea acasa sa-si creasca copilul. In primii doi ani i s-a parut ceva normal, apoi a inceput sa nu mai aiba rabdarea necesara si-si invinuia propriul copil de faptul ca ea nu mai iese in lume (la serviciu). Mai tarziu i s-a oferit ocazia de a se intoarce la fostul serviciu… dar atunci tocmai incepea scoala cel mic. Si nu s-a dus! Credeti ca ii va reprosa copilului sau cand va creste mare?

    • scoalacopiilor Says:

      Depinde foarte mult de puterea ei interioara. Oricum, această alegere probabil că nu a ajutat prea mult copilul… Mai ales tinand cont de dezvoltarea încrederii în sine, a independenţei şi a responsabilităţii de a face anumite lucruri care îi stau în putinţă, singur. Probabil că îi va părea rău.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: