Scoala Altfel 2013

20/02/2013

Deşi anul acesta titulatura săptămânii altfel s-a schimbat în „Să ştii mai multe, să fii mai bun”, esenţa activităţilor care vor fi derulate a rămas aceeaşi.

Pentru această săptămână am pregătit trei tipuri de programe pe care le oferim şcolilor şi părinţilor. Avem experienţa derulării cu un succes remarcabil a acestor programe în Colegiul Naţional Gheorghe Şincai, Colegiul Naţional Jean Monnet, Colegiul Naţional Emil Racoviţă şi Şcoala gimnazială nr. 79 din Bucureşti.

Descărcaţi de pe fiecare link oferta care vă interesează.

08 Cursuri Adolescenti Scoala Altfel – Scoala Copiilor

Cursuri Copii Puternici Scoala Altfel – Scoala Copiilor

Despre Meserii Scoala Altfel – Scoala Copiilor

 

 

Vă aşteptăm!

Echipa Şcoala Copiilor

Rezultatele şcolare, în sarcina cui? (II)

12/11/2010

Insuccesul şcolar repetat are consecinţe negative asupra formării personalităţii copilului. Uneori rezultatele slabe la învăţătură duc la transformări de natură afectivă subminând încrederea copilului în forţele sale şi pot constitui izvorul unor conflicte latente sau făţişe între copil şi mediul său. Aceste conflicte se transformă în apatie, indisciplină, indiferenţă.

Un insucces şcolar poate fi determinat de unul din următorii factori:

a)     tratarea greşită a copilului de către părinţi sau profesori – apare atunci când adulţii din jurul său apreciază copilul numai prin prisma rezultatelor şi nu ţin seama de cauzele, împrejurările şi atitudinile care se află în spatele acelor rezultate;

b)     contradicţia care apare între aprecierea justă a adultului asupra copilului şi părerea pe care şi-a format-o el însuşi despre sine;

c)      atitudinea colectivului faţă de nivelul realizărilor fiecărui membru al său este determinantă, ajungând să transforme chiar o nereuşită accidentală a unui copil într-un eşec definitiv, prin amplificarea dimensiunilor eşecului provizoriu.

d)     neimplicarea profesorului în stoparea răutăţilor adresate de către colegi copilului care a obţinut rezultate slabe sau chiar, mai rău, adâncirea acestora prin victimizarea în faţa clasei.

Sunt cazuri în care profesorii şi părinţii manifestă un interes mai mare pentru pregătirea şcolară a copilului decât însuşi copilul.

În această situaţie trebuie să răspundem la următoarele întrebări:

  • Oare nu este el uneori ajutat prea mult, înlăturându-i-se din cale orice fel de griji, obstacole, dificultăţi, pierzând astfel din vedere dezvoltarea simţului de răspundere?
  • Care este măsura justă a ajutorului ce trebuie dat copilului de către colectiv, astfel încât să nu dăuneze dezvoltării şi educaţiei sale?
  • Trebuie sau nu menţinute anumite dificultăţi în munca elevului?
  • Este stimulată iniţiativa, răspunderea şi independenţa copilului?

În ameliorarea acestei situaţii un rol important îl are colectivul, colegii care „sancţionează” pozitiv sau negativ, încurajează sau îngrădesc anumite manifestări. Acolo unde colegii acţionează inadecvat sau nu acţionează în niciun fel, colectivitatea poate deveni sursă a unor influenţe negative asupra elevilor respectivi.

Acţiunile întreprinse trebuie să ia forme diferite de la un copil la altul, în funcţie de particularităţile lui individuale. Elevii se deosebesc unii de alţii prin întreg „tabloul” dezvoltării psihice: ritm şi forţă de muncă, stabilitate, gândire, imaginaţie, temperament. Aici intervine rolul profesorului de a identifica aceste diferenţieri ale copiilor în mod corect şi de a aplica metoda optimă ca rezultatele şcolare să fie pozitive.

Rezultatele şcolare, în sarcina cui? (I)

29/10/2010

În viaţa unui copil, mersul la şcoală, învăţătura şi rezultatele şcolare reprezintă ceea ce pentru un adult îl reprezintă locul lui de muncă. Diferenţa face ca adultul să-şi ducă sarcinile chiar şi de unul singur, pe când copilul, are nevoie de sprijin.

Succesul sau insuccesul reprezintă laturi complementare ale unuia şi acelaşi fenomen, rezultatul acţiunii şi aprecierea sa.

Se spune astfel despre cineva că a avut succes (respectiv insucces) într-o activitate, atunci când acţiunea pe care trebuia să o realizeze a fost (respectiv n-a fost) dusă la bun sfârşit, la un anumit nivel de cerinţe, această realizare fiind recunoscută şi apreciată ca atare de către colectivitate. Această apreciere se face prin comparare cu alte rezultate şi un anumit nivel „standard”.

Astfel, rezultatul şcolar al copilului este şi rezultatul colectivului din care face parte, al profesorului, al climatului din familie şi al părinţilor.

Putem spune că deşi copilul este cel care are anumite rezultate şcolare prin mobilizarea lui pentru învăţătură, ele sunt condiţionate de raporturile dintre colegi, cele dintre elevi şi profesori şi părinţi şi cele dintre copil şi familie. Evoluţia acestor raporturi, recepţionarea şi interiorizarea unor modalităţi diverse de apreciere, influenţare, încurajare, exercită, în mod diferit, de la copil la copil, o însemnată înrâurire asupra randamentului muncii depuse de copil la şcoală.